Soția se întoarce acasă după petrecerea dată de firmă, intră pe ușă încercând să fie cât mai naturală și adoptă rapid un ton defensiv:
– Scumpule, nu striga, te rog! Am venit să îți povestesc totul, fără secrete. Uite, toți colegii au băut, toate fetele s-au sărutat cu diverși bărbați. Eu? Eu n-am făcut nimic! M-am ținut departe, am mâncat doar salate, am dansat puțin, am participat la concursuri și cam asta a fost. Ai o soție model! Întrebări sunt?
Soțul, cu o sprânceană ridicată, o privește lung, făcând o pauză de câteva secunde:
– Da… unde ți-e rochia?
Rămas șomer, Bulă ajunge la Oficiul pentru Plasarea Forţei de Muncă, intră hotărât și se așază în fața consilierului, încrezător că își va găsi un job „pe măsura” dorințelor lui.
– Bună ziua! Vreau şi eu un loc de muncă, ceva… potrivit, știți?
– Sigur! Avem o oportunitate foarte bine plătită, dar implică destul de mult de lucru, zice consilierul, aruncându-i o privire evaluativă.
– Aoleu, nu, mulţumesc! Dacă am bani, îi dau imediat pe băutură. Nu merge!
Consilierul, obișnuit deja cu tot felul de cerințe ciudate, nu se lasă descurajat:
– Hmm, bine, atunci avem o altă opțiune, unde nu prea e de muncă, dar salariul nu e cine știe ce.
– Nu, nici asta nu-i bună, că dacă am timp liber, fac rost de bani și tot pe băutură îi dau! ascultă-mă, vreau ceva simplu – să muncesc toată ziua, dar să fiu prost plătit.
Consilierul îl privește încurcat, clătinând din cap:
– Of, Bulă, dacă vrei să fii plătit prost și să muncești non-stop, îmi pare rău, dar pentru asta trebuie să ai studii superioare…