CUM S-A SINUCIS VERONICA MICLE<\/p>\n\n\n\n
\u201cO! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie \u015fi curma a mele g\u00e2nduri
S-aud cum uraganul mugind \u00een grele c\u00e2nturi,
Se plimb\u0103 \u00een pustie m\u00e2nat de aspre v\u00e2nturi,
Mi-e dor de-un lung repaos\u2026
S\u0103 dorm,
S\u0103 dorm pe veci.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 moartea lui Mihai Eminescu, la 15 iunie 1889, poeta Veronica Micle a intrat \u00eentr-o depresie puternic\u0103. La data de 3 august 1889, afl\u00e2ndu-se la M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec din jude\u021bul Neam\u021b, Micle a luat decizia de a-\u015fi \u00eencheia socotelile cu via\u0163a \u015fi s-a sinucis cu arsenic.<\/p>\n\n\n\n
N\u0103scut\u0103 \u00een acela\u0219i an cu Eminescu, 1850, la 22 aprilie, la N\u0103s\u0103ud, de religie greco-catolic\u0103, Veronica C\u00e2mpeanu r\u0103m\u00e2ne orfan\u0103 de tat\u0103 \u00een acela\u0219i an. Cizmarul Ilie C\u00e2mpeanu luptase ca voluntar \u0219i fusese r\u0103nit \u00een 1848 \u00een Mun\u021bii Apuseni sub flamurile lui Avram Iancu. Prigoana se ab\u0103tu \u0219i asupra familiei, mama Veronic\u0103i, Ana C\u00e2mpeanu, fiind anchetat\u0103 de poli\u021bia habsburgic\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Situa\u021bia grea o face s\u0103 treac\u0103 mun\u021bii \u00een vara lui 1850, \u00een Moldova. Banii ob\u021binu\u021bi din v\u00e2nzarea modestei case din N\u0103s\u0103ud \u0219i \u00eemprumuturile \u00eei ajung pentru a-\u0219i cump\u0103ra o cas\u0103 \u00een T\u00e2rgu Neam\u021b. M\u0103n\u0103stirea Neam\u021bului i\u0219i vindea \u201eod\u0103i\u021bele humuite\u201d de pe Uli\u021ba Mare, pentru a termina spitalul \u0219i noul local al \u0219colii.<\/p>\n\n\n\n
Peste ani, \u00een 1886, Veronica Micle va d\u0103rui aceast\u0103 cas\u0103 cu cerdac, acoperit\u0103 cu drani\u021b\u0103, m\u0103n\u0103stirii V\u0103ratec, pentru a servi drept locuin\u021b\u0103 maicilor bolnave sau celor aflate \u00een t\u00e2rg cu treburi. Cur\u00e2nd familia se mut\u0103 la Ia\u0219i. Ana C\u00e2mpeanu, femeie simpl\u0103, spal\u0103 rufe cu ziua \u0219i se ocup\u0103 cu mo\u0219itul.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen iunie 1863, Veronica Micle absolv\u0103 \u0218coala Central\u0103 cu diploma de eminen\u021b\u0103. Din comisia examinatoare fac parte, \u00eentre al\u021bii, \u0218tefan Micle, viitorul rector al Universit\u0103\u021bii din Ia\u0219i. N\u0103scut la Feleac, l\u00e2ng\u0103 Cluj, \u0219colit la Blaj, voluntar \u00een 1848, dup\u0103 o licen\u021b\u0103 \u00een drept la Sibiu, apoi absolvent al Politehnicii din Viena, impresionat de frumuse\u021bea \u0219i inteligen\u021ba fetei, \u0218tefan Micle o cere \u00een c\u0103s\u0103torie pe Veronica \u00een anul urm\u0103tor. C\u0103s\u0103toria se \u00eencheie la 7 august 1864, la Cluj, spre bucuria unei mame excedate de grijile cotidiene. Cei doi vor avea dou\u0103 fete, Virginia \u0219i Valeria.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen 1872 Veronica Micle debuteaz\u0103 \u00een \u201eNoul Curier Rom\u00e2n\u201d sub pseudonimul Corina, cu dou\u0103 lucr\u0103ri \u00een proz\u0103: \u201eRendez-vous\u201d \u0219i \u201ePlimbarea de mai \u00een Ia\u0219i\u201d. Majoritatea poeziilor vor fi publicate \u00een Convorbiri literare \u00eens\u0103 mai colaboreaz\u0103 la \u201eColumna lui Traian\u201d, \u201eFamilia\u201d, \u201eLiteratorul\u201d, \u201eUniversul literar\u201d \u0219.a.<\/p>\n\n\n\n
Int\u00e2lnirea cu Eminescu<\/p>\n\n\n\n
Tot \u00een anul 1872, Veronica merge la Viena pentru a-\u0219i trata o eczem\u0103. Aici \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te pe Mihai Eminescu, iar \u00eentre cei doi se na\u0219te o poveste de iubire.<\/p>\n\n\n\n
T\u00e2n\u0103ra doamn\u0103 blond\u0103, cu p\u0103rul foarte lung, u\u0219or ciufulit, ridicat \u00eentr-un coc parc\u0103 ireal, din care sc\u0103pau cu bl\u00e2nde\u021be dou\u0103 \u0219uvi\u021be transparente, atr\u0103gea aten\u021bia imediat. Naturale\u021bea ei dovedea inteligen\u021b\u0103, \u0219tia s\u0103 fie spiritual\u0103 cu gra\u021bie. Fotografia din 1868 fixeaz\u0103 privirea trist\u0103, de o melancolie ad\u00e2nc\u0103 a Veronicai Micle. La Viena, Eminescu o conduce prin parcuri \u0219i muzee, pe bulevarde, \u00een \u00eemprejurimi. Poetul care o impresionase \u00een paginile \u201eConvorbirilor literare\u201d devenea acum, treptat, idolul de o via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u201eM-am g\u00e2ndit cu drag la tine p\u00e2n\u0103 nu te-am cunoscut,
Te \u0219tiam numai din nume, de nu te-a\u0219 mai fi \u0219tiut!
\u0218i-am dorit s\u0103 pot odat\u0103 s\u0103 te v\u0103d pe tine eu,
S\u0103-\u021bi \u00eenchin a mea via\u021b\u0103, s\u0103 te fac idolul meu.\u201d
(M-am gandit\u2026, 1883).<\/p>\n\n\n\n
Chipul imaginar corespundea, oare, cu omul real, t\u00e2n\u0103rul entuziast, de o frumuse\u021be seduc\u0103toare, care trezea admira\u021bia tuturor celor ce-l cuno\u0219teau? \u00cenaripat de imagina\u021bia romantic\u0103 a poetului, portretul Veronic\u0103i Micle domin\u0103 lirica de dragoste eminescian\u0103 a anilor 1874-1877, numit\u0103 de unii istorici literari \u201eperioada veronian\u0103\u201d. Veronica e \u201efloarea albastr\u0103\u201d, \u201efloarea alb\u0103 de cire\u0219\u201d, \u201eliana\u201d, \u201ecopilul cu p\u0103r b\u0103lai\u201d etc. Mitul \u201e\u00eengerului blond\u201d se n\u0103scuse.<\/p>\n\n\n\n
Ea, muz\u0103, el, poet<\/p>\n\n\n\n
La data de 1 septembrie 1874, Eminescu devine director al Bibliotecii Centrale din Ia\u015fi, iar p\u00e2n\u0103 \u00een octombrie 1877, marele poet locuie\u015fte la Ia\u015fi. \u00cen tot acest timp, rela\u0163ia de iubire dintre Eminescu \u015fi Veronica Micle \u00eencepe s\u0103 prind\u0103 \u015fi mai mult contur. Imaginea ei se reg\u0103se\u0219te tot mai mult \u00een r\u00e2ndurile sale:<\/p>\n\n\n\n
\u201dC\u00e2nd te-am v\u0103zut, Verena, atunci am zis \u00een sine-mi
Z\u0103vor voi pune min\u021bii, sim\u021birei mele lac\u0103t,
S\u0103 nu p\u0103trund\u0103 dulce z\u00e2mbirea ta din treac\u0103t
Prin u\u0219ile g\u00e2ndirei, c\u0103mara tristei inimi.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ca un r\u0103spuns al mesajului s\u0103u, confirm\u00e2nd c\u0103 o singur\u0103 clip\u0103 a fost de ajuns ca ei s\u0103 aib\u0103 acea revela\u021bie, Veronica Micle m\u0103rturise\u0219te, tot \u00een versuri:<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218i-acum m\u0103\u2019ntreb eu: sim\u021birea ad\u00e2nc\u0103
Cum de se na\u0219te pentr\u2019un portret?
C\u0103ci nu v\u0103zusem ochii t\u0103i \u00eenc\u0103
\u0218tiam at\u00e2ta c\u0103 e\u0219ti poet!\u201d<\/p>\n\n\n\n
La data de 6 august 1879, \u015etefan Micle moare, iar Veronica Micle reia leg\u0103tura cu Mihai Eminescu, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca cei doi s\u0103 reu\u015feasc\u0103 s\u0103 formeze o familie. Au locuit c\u00e2teva luni \u00eempreun\u0103 \u00eentr-un imobil din Bucure\u0219ti, de pe strada Buze\u0219ti, la num\u0103rul 5. Ea \u00eencerca s\u0103-l conving\u0103 s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, dar opozi\u021bia junimi\u0219tilor prin vocea \u0219i autoritatea lui Titu Maiorescu, i-a \u00eempiedicat.<\/p>\n\n\n\n
Veronica Micle reu\u015fea, nu de pu\u0163ine ori, s\u0103-l fac\u0103 gelos pe marele poet prin prisma leg\u0103turii intime avute cu Ion Luca Caragiale. \u00cen cursul lunii august 1882, cei doi se despart, dup\u0103 o lung\u0103 serie de certuri \u015fi dispute generate de toanele Veronic\u0103i Micle. P\u00e2n\u0103 \u0219i fanteziile lor erau conturate \u00een acela\u0219i mod \u0219i dou\u0103 inimi vibrau la unison prin cuvintele profunde, pline de sens. Au circulat zvonuri despre aventurile Veronic\u0103i cu al\u021bi b\u0103rba\u021bi, zvonuri ce l-au mistuit pe Mihai:<\/p>\n\n\n\n
O scrisoare a lui Eminescu adresat\u0103 Veronic\u0103i Micle<\/p>\n\n\n\n
\u201eTurb\u00e2nd de-mp\u0103timire, murind de gelozie,
Te v\u0103d cum al t\u0103u z\u00e2mbet voioas\u0103 multor d\u0103rui,
C\u0103 vesel\u0103 \u0219i dulce vorbe\u0219ti apoi oric\u0103rui
\u0218i risipe\u0219ti privirea-\u021bi \u2013 c\u00e2nd eu pentr-un cuv\u00e2nt
Din gura ta cea dulce, m-a\u0219 duce \u00een morm\u00e2nt.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Eminescu aflase c\u0103 iubita sa flirta destul de des cu ofi\u021berii din Parcul Copou, din Ia\u0219i. Din acea clip\u0103 s-a sim\u021bit dezam\u0103git \u0219i tr\u0103dat de femeia cu chip de \u00eenger.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTe-am rugat, femeie dulce \u015fi fermec\u0103toare, s\u0103 ier\u0163i c\u0103 am \u00eendr\u0103znit a te iubi, s\u0103 ier\u0163i c\u0103 am aruncat aceast\u0103 umbr\u0103 de mizerie asupra vie\u0163ii tale, care dup\u0103 caracterul t\u0103u, trebuie s\u0103 fie vesel\u0103 \u015fi luminoas\u0103 (\u2026) Nu v\u0103d nici o perspectiv\u0103 a tr\u0103i \u00eempreun\u0103 pentru c\u0103 nu mi s-a oferit nimic la Ia\u015fi pentru a duce o via\u0163\u0103 convenabil\u0103 cu tine (\u2026) Tu r\u0103m\u00e2i \u00een mintea mea \u015fi sufletul meu, visul de aur al vie\u0163ii mele\u201d \u00eei scria Eminescu.<\/p>\n\n\n\n
Scrisorile lor sunt pline de amintiri vii, jur\u0103minte \u00eenfl\u0103c\u0103rate, \u00eenvinuiri arz\u0103toare. Veronica \u00eei scrie cu patim\u0103: \u201c\u00cemi e\u015fti drag, te doresc, m-a\u015f mul\u0163umi s\u0103 te v\u0103d trec\u00e2nd numai o clip\u0103 pe strad\u0103, o clip\u0103, numai o clip\u0103. Singura pl\u0103cere este s\u0103-\u0163i scriu. O dat\u0103 ziceai s\u0103 murim \u00eempreun\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 la b\u0103rba\u0163i iubirea? Cuv\u00e2ntul f\u0103r\u0103 sens pentru inima lor!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Ruptura a \u00eenceput la sf\u00e2r\u0219itul anului 1881 care a produs mult\u0103 m\u00e2hnire \u00een sufletul poetei. De la adresarea plin\u0103 de ging\u0103\u0219ie, de la vocea cald\u0103 care r\u0103zbate \u00een aceste cuvinte, \u201eScumpul \u0219i iubitul meu Emin\u201e, cele c\u00e2teva scrisori din aceast\u0103 perioad\u0103 trec la severul \u201eDomnul meu\u201e, chiar dac\u0103 efuziunea discret\u0103, filtrat\u0103 de ra\u021biune, nu lipse\u0219te: \u201eEminescu meu, va veni un timp c\u00e2nd vei sim\u021bi toat\u0103 am\u0103r\u0103ciunea mea, de a m\u0103 fi sacrificat pe mine, idolul t\u0103u de alt\u0103dat\u0103, unor considerente care nu-\u021bi vor da nicic\u00e2nd nimic de ceea ce te las\u0103 a \u00eentrevedea \u0219i nimic din cele pierdute\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Nu m\u0103 uita<\/p>\n\n\n\n
\u00cen 1883, odat\u0103 cu \u00eemboln\u0103virea lui Eminescu, a \u00eenceput o campanie de denigrare a poetei, foarte multe persoane repro\u015f\u00e2ndu-i faptul c\u0103 spitalizarea marei sale iubiri nu a impresionat-o \u00een nici un fel. Dup\u0103 ce a \u00eenceput s\u0103-\u015fi mai revin\u0103, Mihai Eminescu se \u00eentoarce la Ia\u015fi, \u00eens\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103 Veronica Micle este cea care pleac\u0103 la Bucure\u015fti, \u00eenso\u0163ind-o pe fiica sa la studii.<\/p>\n\n\n\n
\u201eLumea m-a acuzat de lips\u0103 de sim\u0163ire \u015fi de umanitate fa\u0163\u0103 de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, v\u0103 m\u0103rturisesc sincer, nu pot s\u0103-l v\u0103d lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu \u00een cea mai splendid\u0103 epoc\u0103 a vie\u0163ii sale intelectuale. \u015ei a\u015fa sunt f\u0103r\u0103 nici o lege \u015fi f\u0103r\u0103 nici un Dumnezeu, s\u0103-mi r\u0103m\u00e2ie cel pu\u0163in acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost \u00eentrupat \u00een fiin\u0163a lui Eminescu\u201d, \u00eei scria Veronica Micle lui Alexandru C. Cuza, c\u00e2nd boala poetului Eminescu devenea mai puternic\u0103 ca niciodat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Moartea poetului, \u00een diminea\u021ba de 15 iunie 1889 \u00een sanatoriul doctorului Su\u021bu o g\u0103se\u0219te pe Veronica \u00een Bucure\u0219ti, scriind chiar \u00een acea zi, printr-o fatal\u0103 coinciden\u021b\u0103, poezia \u201eRaze de lun\u0103\u201d, ce apare \u00een cotidianul \u201eRom\u00e2nia\u201d din 20 iunie, \u00een \u00eencheierea reportajului funeraliilor lui Eminescu. A scris-o \u00eenfrigurat\u0103, \u00een numai 20 de minute, \u00eenainte de a fi aflat cumplita veste.<\/p>\n\n\n\n
\u201eLa slujba prohodirii poetului na\u021bional din biserica Sf. Gheorghe, o doamn\u0103 din Moldova\u201d, citim intr-un ziar din Transilvania, \u201ea\u0219eza pe pieptul poetului o cunun\u0103 de \u201eNu-m\u0103-uita\u201d\u201d. Doamna era, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Veronica Micle.<\/p>\n\n\n\n
Finalul tragic<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 decesul poetului, Veronica Micle intr\u0103 \u00eentr-o depresie profund\u0103. Trist\u0103 din cale afar\u0103, ea alege s\u0103 se retrag\u0103 la M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec. \u00ce\u0219i g\u0103se\u0219te g\u0103zduire \u00een casa maicii Fevronia S\u00e2rbu.<\/p>\n\n\n\n
V\u0103ratecul era locul odihnei estivale a intelectualilor moldoveni. \u00cen ultima var\u0103 se afla la V\u0103ratec \u015fi Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, care avea s\u0103 povesteasc\u0103 despre marea am\u0103r\u0103ciune a Veronic\u0103i Micle, \u201cun caracter ferm \u015fi o inteligen\u0163\u0103 ie\u015fit\u0103 din comun\u201d. O via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103 \u00een adora\u0163ia geniului eminescian, dar asaltat\u0103 de b\u00e2rfe \u015fi calomnii, o via\u0163\u0103 plin\u0103 de nefericiri \u015fi greut\u0103\u0163i materiale, marcat\u0103 de stranii simetrii.<\/p>\n\n\n\n
\u201cDoamna Veronica\u201d, \u00ee\u015fi amintea \u0219i maica Epraxia Diaconescu \u201cera frumoas\u0103, cu p\u0103rul b\u0103lai \u015fi r\u0103v\u0103\u015fit, ochii mari \u015fi alba\u015ftri ca cerul senin, c\u00e2nta ca un \u00eenger\u2026\u201d Se plimba des prin \u00eemprejurimi \u0219i avea migrene.<\/p>\n\n\n\n
Presim\u021bind ceva, Veronica scrie o ultim\u0103 poezie-testament \u201eO! Moarte\u201d . Starea ei de s\u0103n\u0103tate se degradeaz\u0103 vaz\u00e2nd cu ochii. Maica Fevronia S\u00e2rbu spunea c\u0103 Veronica \u201ese chinuia cu nervii, a c\u0103ror agita\u021bie o f\u0103ceau s\u0103 aiureze \u0219i s\u0103 aib\u0103 cu \u00eenchipuirea ei bolnav\u0103, diferite vedenii, dar mai ales pe Eminescu\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ultima scrisoare, datat\u0103 1 august 1889, Veronica Micle o ruga pe Smaranda G\u00e2rbea, una din apropiatele sale, s\u0103-i procure, prin fratele ei, medic la spitalul din B\u0103l\u0163\u0103te\u015fti, \u00eenc\u0103 o doz\u0103 de pic\u0103turi de arsenic, necesare pentru tratamentul anemiei de care suferea fiica ei cea mic\u0103, Virginia.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen seara de 3 august primise \u00een vizit\u0103 mai multe persoane \u2013 c\u00e2teva femei cunoscute din Ia\u015fi, familia Curelaru din Roman, c\u00e2teva c\u0103lug\u0103ri\u0163e. \u00cen discu\u0163ii revenea, inevitabil, figura lui Eminescu, detaliile mor\u0163ii lui. Revenise, desigur, \u015fi \u00eent\u00e2mplarea bizar\u0103 de la Poiana \u0162ig\u0103ncii, care o urmarea obsesiv: \u00een timp ce-\u015fi oglindea chipul \u00een ap\u0103 p\u00e2r\u00e2ului, \u00eei ap\u0103ruse imaginea lui Eminescu. L-a v\u0103zut \u00eembr\u0103cat \u00een straie orientale, urc\u00e2nd sc\u0103rile de marmur\u0103 ale unei moschei cere\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103 cu dispari\u021bia lui Mihai, sensul vie\u021bii ei s-a pierdut \u00een neant. Muza \u0219i \u00eengerul lui, nu a putut suporta durerea. Tot ce o \u021binea \u00een picioare fusese iubirea lui. F\u0103r\u0103 el era lipsit\u0103 de scop, d\u0103r\u00e2mat\u0103. Nu a mai ie\u0219it din doliu \u0219i, la fix 50 de zile de la moartea lui, a decis s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t suferin\u021bei.<\/p>\n\n\n\n
Un fragment din cartea \u201eVeronica Micle \u2013 \u00eengerul blond al lui Eminescu\u201d scris\u0103 de Ion Ionescu Bucovu, descrie ultimele momente din via\u021ba poetei:<\/p>\n\n\n\n
\u201eInsomnia care-o tortura de c\u00e2teva zile totu\u015fi nu-i da pace. \u00cei reveni \u00een minte o scen\u0103 de la seratele ei literare. Eminescu, pe scaun \u00een fa\u0163a ei, citea o poezie, privirile lui discrete o \u00eenv\u0103luiau \u015fi ea se ru\u015fina \u015fi punea capul \u00een jos. \u201eS\u0103 nu mai faci asemenea gesturi!- \u00eel mustrase ea. Te tr\u0103dezi \u015fi-mi faci netrai \u00een cas\u0103!\u201d \u201eS\u0103 fugim undeva \u00een lume!\u201d \u2013 \u00eei tr\u0103znise lui. \u201eUnde?\u201d \u2013 \u00eentrebase ea tandr\u0103 cu m\u00e2na dup\u0103 g\u00e2tul lui. \u201e\u00cen \u0163ara visurilor! Auzi? \u00cen \u0163ara visurilor!\u201d El tot visa\u2026 Alt\u0103dat\u0103 r\u0103spunsese: \u201eLa Paris! Sau \u00een Spania! Sau \u00een America!!\u201d Trecuser\u0103 de-atunci mai bine de zece ani\u2026
S\u0103 fug\u0103 cu poetul \u00een \u0162ara Visurilor?
O vizitase \u015fi doctorul:
-Ce te doare, coan\u0103 Veronico?
-Nimic, domnule doctor! At\u00e2t: insomnii, dureri de cap, o stare general\u0103 proast\u0103\u2026
-S\u0103 iei drogurile astea! \u2013 \u00eei zise doctorul. \u015ei pe urm\u0103 mai st\u0103m de vorb\u0103\u2026
\u015ei a plecat \u015fi doctorul, a r\u0103mas cu ceasornicul din perete care parc\u0103-i b\u0103tea timpul drept pe creier. \u201eOf, Doamne, se lamenta ea, ce s\u0103 fac, Doamne?\u201d \u201eDrogurile, Veronico, \u00eei r\u0103spundea cealalt\u0103 Veronic\u0103 care se cuib\u0103rise \u00een sufletul ei- ele sunt cel mai bun remediu!\u201d Tocmai sosise Virginia cu pilulele de arsenic de la fratele Smarandei \u015fi i le pusese \u00een sert\u0103ra\u015ful din noptier\u0103. \u201eDar trebuie f\u0103cut totul foarte repede, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai g\u00e2ndesc ceva!\u201d
\u015ei cobor\u00ee din pat \u015fi se n\u0103pusti asupra sert\u0103ra\u015fului, puse la gur\u0103 flaconul cu arsenic \u015fi-l sorbi cu o demen\u0163ial\u0103 poft\u0103\u2026
Se \u00eenv\u00e2rti de c\u00e2teva ori casa cu ea, mai avu timp s\u0103-\u015fi mai aminteasc\u0103 de cele dou\u0103 copile, apoi, ca prin vis, v\u0103zu figura lui Eminescu apropiindu-se de ea\u2026 Dup\u0103 care a c\u0103zut \u00een ne\u015ftire ca o ap\u0103 lini\u015ftit\u0103 dup\u0103 o mare furtun\u0103\u2026
C\u00e2nd a venit Virginia \u015fi a g\u0103sit-o a\u015fa, a fugit repede la chilioara m\u0103icu\u0163ei Frevonia S\u00e2rboaica s\u0103-i spun\u0103 \u015fi ei. C\u0103lug\u0103ri\u0163a tocmai se preg\u0103tea de utrenie. Se \u00eembr\u0103ca \u015fi-\u015fi c\u0103uta lum\u00e2n\u0103rile\u2026.
-Vino, m\u0103icu\u0163\u0103, c\u0103 moare mama! Am g\u0103sit-o \u00een\u0163epenit\u0103 \u00een pat!
-Dar ce-a f\u0103cut, p\u0103catele mele, c\u0103 era mai bine! \u2013 se mira m\u0103icu\u0163a, c\u0103ut\u00e2nd clondirul de o\u0163et.
-Nu \u015ftiu! Hai mai repede c-o g\u0103sim moart\u0103\u2026
\u015ei-au fugit repede la Veronica.
\u00cenvine\u0163ise \u015fi-i ie\u015fiser\u0103 cl\u0103bucii la gur\u0103. G\u0103sir\u0103 \u015fi flaconul cu arsenic pe jos.
-S-a otr\u0103vit, maic\u0103, fugi repede dup\u0103 lapte!
\u00cencerc\u0103 s\u0103 caute lapte, dar nu g\u0103si sticla. C\u00e2teva pic\u0103turi de ap\u0103 pe buze nu-i f\u0103cur\u0103 aproape nimic. R\u0103m\u0103sese cu gura \u00eencle\u015ftat\u0103 \u015fi privirile fixe \u015fi umezite\u2026
Sosir\u0103 \u015fi cei doi medici, Cantemir \u015fi Ursulescu, care \u00eentre timp auziser\u0103 ce se \u00eent\u00e2mplase. Dar veniser\u0103 prea t\u00e2rziu; Veronica agoniza, v\u0103rsa s\u00e2nge \u015fi se r\u0103cise, fa\u0163a i se crispase \u015fi i se bulbucaser\u0103 ochii \u00een cap. Medicul Ursulescu \u00eei lu\u0103 pulsul \u015fi constat\u0103 c\u0103 starea bolnavei este foarte grav\u0103; doctorul Cantemir \u00eei f\u0103cu c\u00e2teva injec\u0163ii, dar speran\u0163ele se spulberar\u0103 repede c\u00e2nd v\u0103zu c\u0103 boala evolueaz\u0103 rapid.
Spre sear\u0103, situa\u0163ia ei se agrav\u0103 \u015fi chilioara ei r\u0103mase luminat\u0103 toat\u0103 noaptea. La capul ei, cele dou\u0103 maice, Fevronia \u015fi cu Evghenia Negri se jeleau \u015fi blestemau aceast\u0103 zi fatal\u0103. Evghenia, \u00een genunchi, cu fa\u0163a la Preacurata se ruga pentru binecuv\u00e2ntarea Veronic\u0103i\u2026
La sf\u00e2r\u015fitul vecerniei, aproape de miezul nop\u0163ii, clopotele m\u00e2n\u0103stirii \u00eencepur\u0103 s\u0103 t\u00e2nguie glas de moarte. Slujba de la biseric\u0103 se terminase, murmurul rug\u0103ciunulor \u00eencetase \u015fi maicile p\u0103r\u0103seau sf\u00e2ntul l\u0103ca\u015f. \u00cen chiliile Veronic\u0103i se-auzeau bocete \u015fi prin ferestre se vedeau lum\u00e2n\u0103rile arz\u00e2nd \u00een paraclisier\u2026 Glasul Virginiei sp\u0103rgea aerul nop\u0163ii cu notele ei dulci de sopran\u0103:
-Mam\u0103\u0103\u0103, mam\u0103\u0103\u0103! Blestemat\u0103 ai fost, mam\u0103\u0103\u0103! \u015ei ce via\u0163\u0103 trist\u0103 ai dus, mam\u0103\u0103\u0103! Ce r\u0103u \u0163i-am f\u0103cut noi de ne-ai p\u0103r\u0103sit a\u015fa repede, mam\u0103\u0103\u0103?
Apoi au venit maicile toate care-o cuno\u015fteau. Evghenia o cuno\u015ftea de prunc\u0103, de c\u00e2nd venise maic\u0103-sa cu ea \u00een bra\u0163e de la N\u0103s\u0103ud\u2026 \u015ei Pigu\u0163a, \u015fi Eleonora, \u015fi Sofia\u2026 Toate o pl\u00e2ngeau\u2026
Un zvon trist ca un v\u00e2nt otr\u0103vit trecu pe toate c\u0103r\u0103rile V\u0103raticului la ceas de noapte: a murit Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu\u2026
Era 3 august 1889, tot o zi de s\u00e2mb\u0103t\u0103 ca la moartea lui Eminescu.
\u015ei c\u0103lug\u0103ri\u0163ele nu dormir\u0103, \u00eencepur\u0103 s\u0103 depene pove\u015fti despre via\u0163a ei \u015fi despre dragostea ei cu Eminescu\u2026 Se \u0163esea o legend\u0103\u2026 Iar clopotele sp\u0103rgeau asurzitor \u00eentunericul senin al nop\u0163ii, tot cu lun\u0103, \u015fi tot cu stele\u2026 Se-nfiorau florile, pl\u00e2ngeau copacii, agoniza micu\u0163ul p\u00e2r\u00e2ia\u015f, \u015fi tot V\u0103raticul era r\u0103scolit de cumplita durere\u2026
Prinz\u00e2nd de vestea mor\u0163ii de la c\u0103lug\u0103ri\u0163ele ce se boceau pe car\u0103ruie, doctorul Taussig l\u0103s\u0103 tr\u0103sura \u00eencet \u015fi-ncepu s\u0103 se-nchine:
-Dumnezeu s-o ierte!
-Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor!
Apoi t\u0103cut, intr\u0103 \u00een cas\u0103, o privi pe moart\u0103, \u00eei aprinse o lum\u00e2nare la cap \u00eentr-o t\u0103cere solemn\u0103, \u015fi se-aplec\u0103 peste mas\u0103, rup\u00e2nd fila calendarului care r\u0103m\u0103sese la 3 august 1889\u2026
Noaptea parc\u0103 nu-\u015fi mai ridica v\u0103lul\u2026
Voia s\u0103 \u00eencremeneasc\u0103 totul \u00eentr-o legend\u0103\u2026
Luceaf\u0103rul de ziu\u0103, cu ochi de strigoi, privea din alte lumi pe fereastr\u0103 chipul iubitei, plecat\u0103 \u015fi ea din aceast\u0103 lume spre dep\u0103rt\u0103rile lui astrale. \u015ei din lumea lui repeta oracular blestemul:<\/p>\n\n\n\n
\u201eNici cenu\u015fa noastr\u0103-n lume,
Scumpo, nu s-o \u00eent\u00e2lni!\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u00cen registrul st\u0103rii civile pentru mor\u0163i 1889 la nr. 61 \u201cdin anul una mie opt sute optzeci \u015fi nou\u0103 luna august ziua \u015fas\u0103 ora zece diminea\u0163a- se g\u0103se\u015fte scris- act de moarte a Dnei Veronica Micle v\u0103duv\u0103 \u00een etate de patruzeci de ani pensionar\u0103 domiciliat\u0103 \u00een ora\u015ful Bucure\u015fti, \u00eencetat\u0103 din via\u0163\u0103 la trei august corent ora unsprezece din noapte \u00een casa maicei Fevroni Frosinei c\u00e2nt\u0103re\u0163e din M-rea V\u0103raticu Comuna Filioara Marture au fost Gheorghe Alecsandru Popovici \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u00een etate de dou\u0103zeci \u015fi opt de ani \u015fi Alexandru B\u0103rsanu \u00een etate de dou\u0103 zeci \u015fi cinci de ani foncionar ambii domicilia\u0163i \u00een Comuna Filioara amici cunoscu\u0163i ai moartei care au subscris acest act dup\u0103 ce li s-au cetit \u015fi dup\u0103 ce au constatat moartea noi \u00eensene Neculae Popovici adjutor de Primar \u015fi officer al st\u0103rei civile al comunei Filioarea.<\/p>\n\n\n\n
\u201eNimic din tine-n urm\u0103 nu va mai r\u0103m\u00e2nea\u201d<\/p>\n\n\n\n
Veronica Micle este \u00eenhumat\u0103 religios pe 5 august 1881 l\u00e2ng\u0103 bisericu\u0163a Sf. Ioan de la V\u0103ratec, la umbra unui brad. \u00cen ciuda faptului c\u0103 \u00een religia ortodox\u0103 persoanele care se sinucid nu au parte de slujb\u0103, cel mai probabil a contat faptul c\u0103 poeta era foarte apropiat\u0103 de M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec.<\/p>\n\n\n\n
Memorialistul G. Panu avea s\u0103 relateze despre tristul eveniment: \u201eVeronica Micle nu mai este! \u2026 Aceast\u0103 femeie, aceast\u0103 inim\u0103 din suspinele c\u0103reia au luat zbor un \u0219ir lung de frumoase inspira\u021biuni a fost cobor\u00e2t\u0103 \u00een morm\u00e2nt zilele trecute la m\u0103n\u0103stirea V\u0103ratecului. Acolo, sufletele chinuite de am\u0103r\u0103ciune ale luptei pentru via\u021b\u0103, fug din t\u00e2rgurile prozaice ca s\u0103-\u0219i r\u0103coreasc\u0103 c\u00e2teva zile mintea, s\u0103-\u0219i ast\u00e2mpere b\u0103t\u0103ile inimii, \u00een senin\u0103tatea naturei s\u0103lbatece (\u2026) O asemenea femeie duce cu ea \u00een morm\u00e2nt o comoar\u0103 de dureri alese \u0219i mari \u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n
Pe 10 august 1889, Ziarul Curierul, condus de B\u0103descu, \u00ee\u0219i exprim\u0103 \u0219i el regretul produs de moartea poetei Veronica Micle: \u201eDecedata era \u00eenc\u0103 \u00een plin\u0103 floare a v\u00e2rstei \u0219i moartea sa subit\u0103 a fost rezultatul unei intocsica\u021biuni accidentale. Ea suferea foarte mult de nervi \u0219i ca s\u0103-\u0219i calmeze durerile lua cantit\u0103\u021bi mari de bromur\u0103 de potasiu (!). Din aceast\u0103 cauz\u0103 \u00eencepu a sl\u0103bi \u0219i, \u00een diminea\u021ba zilei de 3 august, lu\u00e2nd o doz\u0103 prea mare de acest calmant, c\u0103zu \u00een nesim\u021bire p\u00e2n\u0103 seara c\u00e2nd espir\u0103, din cauza lipsei de \u00eengrijire medical\u0103 care \u00eei veni prea t\u00e2rziu. Veronica Micle las\u0103 literaturii rom\u00e2ne un tezat de cele mai ginga\u0219e \u0219i mai \u00eengrijite cuget\u0103ri, adunate \u00eentr-un volum de poezii publicate acum doi ani de zile, iar societ\u0103\u021bii las\u0103 dou\u0103 distinse \u0219i inteligente fiice, dintre care cea mai mic\u0103 bacalaureat\u0103 \u0219i profesoar\u0103 de \u0219tiin\u021bele matematece la Esternatul de fete din Boto\u0219ani. Depunem o lacrim\u0103 fierbinte de amicie \u0219i neuitare pe morm\u00e2ntul prematur al bunei mume \u0219i eminente poete iar nem\u00e2ng\u00e2iatei sale familii trimitem sincerele noastre sentimente de condolean\u021b\u0103!\u201d<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 c\u00e2teva zile fiicele Veronic\u0103i, Valeria \u015fi Virginia Micle tip\u0103reau \u00een Ia\u015fi \u015fi trimiteau cunoscu\u0163ilor, ce nu aflaser\u0103 despre deces din casetele jurnalelor, un anun\u0163 lapidar cu un chenar mortuar: \u201cJalnicele fiice Valeria \u015fi Virginia Micle cu durere v\u0103 fac cunoscut \u00eencetarea din via\u0163\u0103 a scumpei lor mume Veronica Micle decedat\u0103 \u00een ziua de 3 august \u00een Sf\u00e2nta Mon\u0103stire V\u0103ratec, unde a avut loc \u00eenmorm\u00e2ntarea, Ia\u015fi, august 1889\u201d, iar la capul ei puneau pietrarii s\u0103 d\u0103ltuias\u0103 un epitaf pe soclul crucii scris chiar de Veronica Micle.<\/p>\n\n\n\n
\u201e\u0218i pulbere, \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 de tine s-a alege,
C\u0103ci asta e a lumii nestr\u0103mutat\u0103 lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urm\u0103 nu va mai r\u0103m\u00e2nea.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Morm\u00e2ntul Veronic\u0103i Micle din V\u0103ratec
Veronica Micle
DATA \u015eI LOCUL NA\u015eTERII 22 aprilie 1850, Nasaud, Principatul Transilvaniei
DATA \u015eI LOCUL MOR\u021aII 3 august 1889\/ 39 de ani, M\u0103n\u0103stirea V\u0103ratec
CAUZA DECESULUI sinucidere cu arsenic
LOC DE VECI V\u0103ratec
A FOST poet\u0103<\/p>\n\n\n\n
sursa:<\/p>\n\n\n\n
cartea \u201eVeronica Micle \u2013 \u00eengerul blond al lui Eminescu\u201d de Ion Ionescu Bucovu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
CUM S-A SINUCIS VERONICA MICLE \u201cO! Moarte vin de treciPe inima-mi pustie \u015fi curma a mele g\u00e2nduriS-aud cum uraganul mugind \u00een grele c\u00e2nturi,Se plimb\u0103 \u00een pustie m\u00e2nat de aspre v\u00e2nturi,Mi-e dor de-un lung repaos\u2026S\u0103 dorm,S\u0103 dorm pe veci.\u201d Dup\u0103 moartea lui Mihai Eminescu, la 15 iunie 1889, poeta Veronica Micle a intrat \u00eentr-o depresie puternic\u0103. … Read more<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":4701,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4700","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4700","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=4700"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4700\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4702,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/4700\/revisions\/4702"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/4701"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=4700"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=4700"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/maxibancuri.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=4700"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}