𝐃-𝐥 𝐆𝐨𝐞, 𝟐𝟎𝟐𝟔

CITESTE SI URMATORUL BANC⤵️

𝐃-𝐥 𝐆𝐨𝐞, 𝟐𝟎𝟐𝟔
Ca să nu rămâie repetent și anul acesta și să ia notă de trecere la Evaluarea Națională, mam’ mare, mamițica și tanti Mița hotărăsc să-l ducă pe tânărul Goe la o simulare premium, într-un centru educațional de renume, în capitală, unde, zice-se, copiii se aliniază cu standardele.

— Să nu care cumva să întârziem, zice mamițica cu buzele țuguiate de la acid, că are băiatul programare la ora fixă!
— Fixă-fixă, aprobă mam’ mare, scoțând din poșetă un pachet de șervețele umede, antibacteriene.

Goe, îmbrăcat cu un hanorac cu glugă și căști mari pe urechi, butonează nervos telefonul.
— Mami, nu mai merge netul!
— Cum nu merge, puișorule?
— Nu se conectează la Wi-Fi-ul din BMW!
Tanti Mița intervine energic:
— Vai de mine! Șofer, dă hotspotul mai tare!

În fine, ajung la centru. Pe ușă scrie mare: „Accesul cu telefoane interzis în sala de testare.”
— Cum adică interzis?!, izbucnește Goe. Eu am nevoie de telefon pentru concentrare!

Mamițica, indignată:
— Nu se poate, domnule! Copilul meu nu funcționează fără telefon!
Administratorul, calm:
— Regulamentul e clar, doamnă.

Goe începe să se smiorcăie:
— Nu vreau! Nu intru! Voiam să joc FIFA! De ce mă obligați așa? Eu vreau să fiu gamer!
Mam’ mare îl ia în brațe:
— Lasă, puișorule, nu te supăra, că nu merită!

Într-un târziu, cu promisiunea solemnă că după test primește un laptop nou de gaming, Goe acceptă să intre.

Nu trec cinci minute și ușa se deschide brusc. Goe apare roșu la față:
— Nu pot să scriu! Pixul nu merge!
Supraveghetorul:
— Dar este un pix nou.
— Nu scrie cum vreau eu!
Mamițica, de pe hol:
— Vai, copilul! Nu se poate concentra! Trebuia să-i aducem stiloul lui, Parker!
Tanti Mița:
— Am zis eu să luăm și backup!

În cele din urmă, Goe revine în sală, bombănind. După încă zece minute, iar iese:
— Nu-mi place subiectul!
— Dar e același pentru toți, zice supraveghetorul.
— Nu mă interesează! Eu nu fac așa ceva! Eu nu vreau, nu-mi place!
Mam’ mare, indignată:
— Cum adică nu-i place? Să schimbe subiectul!

După lungi negocieri, Goe termină testul sau măcar predă foaia.

La ieșire:
— Cum a fost, puișorule?, întreabă mamițica emoționată.
— Greu, dar am făcut cât am vrut eu.
— Bravo! exclamă toate trei într-un glas.
— Și acum?, întreabă Goe.
— Acum mergem să-ți luăm laptopul promis!
— Dar eu vreau și căști noi…
— Se rezolvă, puișorule!

Și astfel, d-l Goe, mulțumit și reconfortat, se urcă în mașină, în timp ce mamițica declară satisfăcută, arajându-și extensiile:
— Important e că a participat!

Iar noi, privind scena, nu putem decât să constatăm că vremurile se schimbă, dar Goe rămâne același.