CITESTE ȘI URMATORUL BANC ⤵️
Un colonel, fumându-și pipa în verandă, strigă Ia ordonanța sa:
- Ioanee, ia vino încoace!
- Ordonați don’ colonel!
- Măi Ioane, tu ești băiat de Ia țară, cu judecată sănătoasă. Ia să-mi spui tu mie, dacă eu fac dragoste cu nevastă-mea, se consideră o plăcere sau o îndatorire?
- Păi, don’ colonel , io cred că e plăcere.
- De ce crezi asta?
- Păi, don’ colonel, dacă ar fi o îndatorire m-ați pune pe mine s-o fac!
CITEȘTE ȘI URMĂTORUL BANC ⤵️
RECOMANDĂRI PENTRU A FACE S@X PENTRU PENSIONARI
- În primul rând, curăță-ți foarte bine ochelarii și asigură-te că partenerul tău este în pat.
- Lasă lumina aprinsă pentru a evita împiedicările când mergi la baie.
- Închide televizorul sau radioul pentru a te putea concentra asupra sarcinii dificile.
- Nu uita să te dezbraci.
- Verifica dacă proteza dentară are suficient lipici, astfel încât să nu se desprindă în timpul acțiunii sau să se rupă atunci când cădeți din pat.
- Setează-ți alarma să sune în 15 minute; aceasta este o precauție elementară în cazul în care adormiți.
- Verifica dacă numărul de urgență se află în sistemul de apelare rapidă al telefonului.
- Ține la îndemână polița de asigurare medicală sau cardul de internare.
- Scrie numele partenerului tău în palma mâinii în caz că-l uiți.
- Ține minte „pastila albastră magică”… și dacă este necesar, e mai bine să ai două.
- Ține la îndemână niște analgezice, în caz că ți se blochează coloana vertebrală sau ai crampe.
- Ia câteva aspirine înainte de a începe, ca protecție anti-infarct.
- Păstrează la îndemână testamentul pregătit, în caz de urgență nefericită.
- Fă cât zgomot vrei și nu-ți face griji pentru vecinii de aceeași vârstă cu tine, pentru că și ei sunt pe jumătate surzi și nu vor crede ce faci.
- Dacă reușești să termini, sună-ți cunoștințele sau trimite-le un email… ca să te lauzi!
- Toastați pentru succesul vostru cu șampanie și dacă nu o puteți bea,merge
chiar și ceai de mușețel sau apă. - Nu încerca a doua oară… poate fi fatal.
CITESTE ȘI ⤵️
– Mă întorc în România! M-am săturat de Italia.
– Mamă, ce spui? Te gândești doar la tine. Tu ne întreții pe toți! Știi bine că acum nu sunt locuri de muncă…
De 20 de ani muncesc din greu în Italia, fără odihnă. Totul pentru fiii mei.
Fostul meu m-a lăsat singură cu doi copii și a plecat la alta, așa că nu aveam pe cine să mă bazez.
Trebuia cumva să-i pun pe băieți pe picioare. Am fost nevoită să plec la muncă în străinătate.
Între timp, fiii mei s-au căsătorit și mi-au dăruit nepoți, iar eu sunt tot aici.
Ba pentru apartament, ba pentru grădiniță, ba pentru reparații… Sfârșit nu se vede.
În ultimii cinci ani, am avut grijă de doi bătrâni. Este incredibil de greu, dar oare m-am plâns vreodată? Mă consola gândul că acum am grijă de Maxim și Vasile, iar la bătrânețe mă vor îngriji ei pe mine.
Dar a fost suficient să mă îmbolnăvesc ca adevărul despre fiii mei să iasă la suprafață.
– Mamă, cum adică te întorci acasă?
– Copii, nu mai sunt la fel de sănătoasă… Vreau să mă odihnesc.
– Îți dai seama cât de iresponsabil este asta? Știi bine cât de tensionată este situația acum în Ucraina. Noi nu lucrăm, stăm acasă. Tu ne întreții pe toți!
– Atunci găsiți-vă un loc de muncă! Eu nu mai pot trăi așa. Toată viața v-am întreținut.
Și ce credeți? Copiii nu m-au înțeles. S-au supărat de moarte.
M-a măcinat conștiința, groaznic! Câteva săptămâni nu mi-am găsit liniștea. Dacă nu mă încuraja prietena mea, nu știu ce aș fi făcut.
– Ivanka, de ce ești atât de naivă? Copiii tăi s-au cocoțat pe umerii tăi și nici măcar nu încearcă să coboare. Uite fiica mea: da, și eu îi trimit bani, dar ea nu i-a risipit, nu i-a cheltuit aiurea, ci și-a construit o casă. M-a trecut la proprietate. Acum, la bătrânețe, voi trăi ca în sânul lui Dumnezeu.
– Dar din ce trăiește ea?
– Ivanka, oamenii trebuie să muncească! Marinka mea este profesoară, mai face și meditații. Așa că are banii ei. Dar ai tăi? Nici măcar nu știu ce înseamnă munca.
– Ai dreptate, Liudmila. Eu sunt de vină pentru tot.
Deocamdată, am decis să rămân în Italia. Am calculat că în patru ani voi putea câștiga bani pentru un apartament. Sunt sigură că voi fi nevoită să-mi asigur singură o bătrânețe liniștită și fără griji.
Dar inima tânjește după fiii mei, nepoți, nurori… Ce să fac acum?