CITESTE ȘI URMATORUL BANC ⤵️
Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că și-a omorât soția.
- Fapta dumneavoastră e extrem de gravă.Ce aveți de spus în apărare?
- Domnule judecător, soția mea era așa de proasta încât m-a scos din minți și am aruncat-o din balcon.
- Incredibil ce spuneți. Ce argumente aveți?
- Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuiește o familie de pitici. Părintii au 1 metru, iar copiii, cel de 12 ani, 70 de centimetri și cel de 14 ani are 90 de centimetri.
În ziua respectivă i-am spus soției: - E teribil sa fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa de mici!
- Da, răspunde soția, o adevărată familie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
- Ăla se numește pigment.
- Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numește pergament.
- Cum poți dragă sa fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ceea ce a scris.
- Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine că apare soția mea lângă mine cu o carte în mână și îmi spune:
- Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte , dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește, Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână și ii spun : - Draga mea, asta e o carte in limba franceza Marchiza de Pompadour, nu trebuie să traduci numele în română.
- Asta e bună dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie, care am făcut meditații cu un vector de la facultate!
- Ăla nu se numește vector, se numește lector.
- Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector și era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Ma uimești cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu știu sigur ca era și o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo se spune duet.
- Mă scoți din sărite, cum dracu de ești așa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.
- Ăla se numește duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stăpâni așa că am aruncat-o pe geam.
Liniște în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune: - E clar, a fost legitimă apărare, sunteți liber. Eu o aruncam deja de la Hector.