CITEȘTE ȘI URMĂTORUL BANC ⤵️
Intr-un taxi se urca o calugarita, eleganta si frumoasa.
Soferul, tinerel si frumusel, o priveste pe furis.
Calugarita il intreaba ce il framinta… Soferul ofteaza….
– Mi-e rusine sa va spun…
– Fiule, nu fi timid… Am auzit si vazut de tot felul in viata, nu te teme ca ma poti ofensa, din nimica toata…
– Sincer sa fiu, spune soferul, am visat intotdeauna sa ma sarute o calugarita… asa ca dumneavoastra…
Mda, s-ar putea implini visul tau, spune calugarita, cu conditia sa fii catolic si celibatar!
Soferul, spune:
Pai sunt! sunt si catolic si celibatar!!!
– Bine, spune calugarita, opreste masina pe dreapta…
Soferul opreste, calugarita se apleaca spre el si ii aplica un french kiss enorm…
Dupa care il roaga sa continue cursa …
Soferul, emotionat de momentul trait incepe sa plânga…
– Ce s-a intamplat? – il intreaba calugarita…
– Maicuta, am pacatuit… te-am mintit! Sunt evreu si casatorit!
– Deh, zice calugarita, nu-ti face probleme! Si pe mine ma cheama John si ma duc la un bal mascat…
CITEȘTE ȘI POVESTEA ADEVĂRATĂ A URSULUI WOJTEK ⤵️
Povestea adevărată a lui Wojtek, ursul-soldat care a luptat alături de oameni.
În plin război, printre arme, tancuri și uniforme, a existat un soldat care nu purta bocanci și nici cască. Avea blană și gheare puternice. Numele lui era Wojtek, iar povestea lui este una dintre cele mai neobișnuite și înduioșătoare din istoria celui de-al Doilea Război Mondial.
Totul a început în 1942, când un grup de soldați polonezi evacuați din Persia (azi Iran) a întâlnit un băiețel care ținea în brațe un pui de urs brun, rămas orfan după ce mama lui fusese împușcată de vânători. Soldații, impresionați de animalul mic și neajutorat, au decis să-l cumpere cu câteva conserve și o ciocolată. Așa a început prietenia lor cu cel care avea să devină camaradul de regiment.
L-au numit Wojtek, care în poloneză înseamnă „războinic vesel”. Crescut printre soldați, ursul s-a comportat mereu ca unul de-al lor: bea bere direct din sticlă, mânca din conserve, dormea lângă corturile lor și chiar învățase să salute ridicând laba. Nimeni nu se mai gândea că era un animal – pentru toți, era un membru al echipei.
Când regimentul a fost transferat în Italia, regulamentele militare interziceau animalele la bordul vaselor militare. Soluția? Wojtek a fost înrolat oficial în armata poloneză, cu număr de serviciu, grad de caporal și rații proprii de hrană. Avea chiar și o legitimație de soldat.
În 1944, la bătălia de la Monte Cassino, Wojtek a intrat în legendă. Sub focul inamic, ursul ajuta soldații să transporte lăzi grele cu obuze de artilerie – ridicându-le cu labele sale masive și mergând calm printre explozii. Nimic nu părea să-l sperie. Prezența lui dădea curaj oamenilor, iar imaginea uriașului blănos care căra muniții a devenit simbolul regimentului. După luptă, unitatea și-a schimbat chiar emblema: un urs care ține un obuz în labe.
După război, Wojtek a fost dus în Scoția, unde a trăit într-o grădină zoologică din Edinburgh. Foștii săi camarazi veneau adesea să-l viziteze și, spun martorii, de fiecare dată când auzea vorbindu-se poloneză, se ridica brusc și făcea semne cu labele, ca și cum ar fi vrut să salute.
Wojtek a murit în 1963, la vârsta de 21 de ani. Dar legenda lui a rămas vie. În Polonia, Italia și Scoția, există statui ridicate în cinstea sa, nu doar ca omagiu unui urs, ci ca simbol al prieteniei dintre oameni și animale, al loialității și al curajului care nu ține cont de specie.