Iulia Hașdeu a fost într-adevăr un copil-minune al culturii românești, o figură remarcabilă a secolului XIX. Născută pe 14 noiembrie 1869, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, ea a demonstrat o inteligență ieșită din comun încă de la o vârstă fragedă. Se spune că la doar 2 ani și jumătate știa să citească, iar la 4 ani scria poezii și povești. Până la 11 ani, Iulia vorbea fluent mai multe limbi străine, inclusiv franceza, engleza și germana, și excela în domenii precum literatura, muzica și pictura.
A studiat la Paris, la Sorbona, unde a impresionat prin talentul și erudiția sa, dar, din păcate, viața ei a fost curmată tragic la doar 18 ani, în 1888, din cauza tuberculozei. Cu toate acestea, opera ei literară, care include poezii, piese de teatru și proză, a rămas o mărturie a geniului său. De asemenea, tatăl ei, profund afectat de pierderea sa, a dedicat ultimii ani ai vieții încercând să comunice cu spiritul ei, ceea ce a adăugat un element mistic legendei Iuliei Hașdeu.