Leonarda Cianciulli a fost o criminală în serie italiană, cunoscută sub numele de “Saponificatrice di Correggio” (Făcătoarea de săpun din Correggio). Între 1939 și 1940, ea a ucis trei femei în Correggio, Italia, transformându-le corpurile în săpun folosind sodă caustică. De asemenea, a folosit sângele uneia dintre victime pentru a prepara biscuiți, pe care i-a oferit ulterior altor persoane. Motivul său a fost legat de superstiții și de dorința de a-și proteja fiii, pe care îi credea în pericol. A fost arestată în 1941, condamnată în 1946 la 30 de ani de închisoare și trei ani într-un azil pentru criminali, murind în 1970.
Procesul împotriva Leonardei Cianciulli a avut loc în Italia și a fost unul dintre cele mai notabile cazuri judiciare ale vremii, reflectând atât natura macabră a crimelor sale, cât și contextul social și juridic al anilor 1940. Iată câteva detalii esențiale:
• Data și locația: Procesul a început oficial în 1946 la Curtea de Apel din Bologna, după arestarea sa în 1941. Ancheta inițială a fost extinsă din cauza complexității cazului și a războiului care a afectat desfășurarea normală a justiției.
• Acuzațiile: Cianciulli a fost acuzată de uciderea a trei femei – Faustina Setti (în decembrie 1939), Francesca Soavi (în septembrie 1940) și Virginia Cacioppo (în septembrie 1940). Ea a atras victimele sub diverse pretexte, promițându-le că le va ajuta să-și găsească un loc de muncă sau să se mute într-un alt oraș, după care le-a ucis cu un topor, a dizolvat corpurile cu sodă caustică pentru a face săpun și a folosit sângele uneia dintre ele pentru a prepara biscuiți.
• Dovezi și mărturisiri: Principala probă a fost mărturisirea detaliată a lui Cianciulli, pe care a oferit-o voluntar după arestare. Ea a descris procesul macabru al transformării victimelor în săpun și a furnizat detalii despre cum a dispus de resturile lor. De asemenea, au fost găsite urme de sodă caustică și resturi organice la domiciliul său, care au coroborat spusele sale.
• Motivația invocată: Cianciulli a susținut că a comis crimele din motive superstițioase, crezând că sacrificiile umane îi vor proteja fiii, în special pe cel care urma să fie trimis pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta a fost influențată de o profeție sumbră pe care o primise în tinerețe și de practici oculte.
• Sentința: După un proces lung, în care s-a ținut cont de starea sa mentală, Cianciulli a fost condamnată pe 20 aprilie 1946 la 30 de ani de închisoare și trei ani într-un azil pentru criminali insani. Sentința a reflectat atât gravitatea crimelor, cât și faptul că instanța a considerat-o parțial responsabilă din punct de vedere psihologic.
• Contextul social: Procesul a atras o mare atenție publică, amplificată de zvonurile despre săpunul uman și de publicarea memoriilor sale, “Confesiunile unei săpunărițe”, în care a detaliat faptele. Acest aspect a alimentat atât fascinația, cât și repulsia opiniei publice.
Cianciulli a murit în 1970 într-un spital de psihiatrie din Pozzuoli, după ce a petrecut peste două decenii în detenție. Procesul rămâne un caz studiat în criminologie pentru metodele sale neobișnuite și motivațiile bizare.