Iancu Jianu, născut în 1787 la Caracal, a fost un haiduc legendar din Oltenia, provenit dintr-o familie boierească înstărită. Deși avea moșii și un statut privilegiat, a ales calea haiduciei, revoltat de nedreptățile sociale și de regimul fanariot. Cunoscut pentru îndemânarea sa în mânuirea armelor și ca excelent călăreț, Jianu a condus o ceată de 2.000-3.000 de haiduci, dotată chiar cu tunuri, și a organizat atacuri îndrăznețe, inclusiv campania din 1809, când a incendiat Vidinul și Plevna și a distrus raiaua turcească de la Turnu, ca răspuns la incursiunile otomane în Oltenia.
Prins în 1817 la București și condamnat la moarte prin spânzurare, Jianu a fost salvat printr-un gest romantic și neașteptat: conform unui obicei al vremii, o fată de neam boieresc putea cere în căsătorie un condamnat, salvându-l de execuție dacă acesta nu era vinovat de omor. Sultana Gălășescu, o domnișoară din anturajul domniței Ralu, fiica domnitorului Caragea, s-a oferit să-l ia de soț, iar Jianu a acceptat. Căsătoria, deși aranjată în circumstanțe dramatice, a fost una fericită, iar Jianu a renunțat treptat la haiducie, devenind un boier de țară.
Figura sa rămâne una romantică și legendară, combinând curajul haiducesc cu o poveste de iubire care l-a scăpat de spânzurătoare. Mormântul său se află în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Caracal, ctitorită de familia Jianu.