Un ardelean stabilit în America vine în concediu în satul natal şi-l roagă pe tac-su să-i cheme pe toţi sătenii sâmbătă la căminul cultural, să-i cinstească…
Sâmbătă, toată suflarea petrece până spre ziuă şi la plecare “americanul” dă fiecăruia câte un plic cu 100 de dolari. Următorul an din nou “americanul” face concediul la ţară , din nou petrecerea la căminul cultural cu toţi sătenii şi plicul cu 100 de dolari. Sătenii mulţumiţi aşteptau să vină următorul an, căci deja devenise o tradiţie…
Vine şi următorul an, “americanul” prezent, se întâlnesc la căminul cultural, petrec pe cinste, dar, la plecare, în plic, Vasile şi Gheorghe găsesc doar câte 50 de dolari şi-l intreabă pe american de ce a scăzut “donaţia”.
Acesta le răspunde că are copii la facultate, a venit şi criza globală şi nu-şi mai poate permite acum o cheltuială mai mare.
Vasile îi zice lui Gheorghe: – Hai bă Gheo să plecăm, că nesimţitul ăsta îşi ţine copiii la facultate pe banii noştri….
Ion si Vasile, la un pahar. La un moment dat, zice Ion:
– Mă Vasile, ştii ce-mi place mie cel mai mult la nevastă-ta?
– Nu mă, ce?… răspunse Vasile, holbându-se.
– Că e frumoasă şi supusă, mă.
– Bine mă, frumoasă ştiu că e, mersi, dar cum adica…supusă?
– Adică supusă greşelii am vrut să zic, mă Vasile…
Gheorghe merge cu gloaba la târg.
– Cum trage calul asta la caruta, bade?
– D’apoi, nu prea trage.
– Da’ la plug, trage?
– Nu prea.
– O fi bun de calareala.
– N-as crede.
– Pai, atunci de ce l-ai adus sa-l vinzi?
– Nu l-am adus sa-l vând.
– Da’ ce pacatele mele vrei sa faci cu el?
– Vreau sa-l fac de rusine…