Vine Bula fericit de la inmormantarea lui soacra-sa si cand da sa intre in casa pac o scandura de la acoperis ii cade in cap la care Bula uitandu-se spre cer:

Trei moldoveni la oras se intalnesc dupa o perioada de timp pentru a-si impartasi experientele:
– Ce bine era la tara, ma! Pe jos scandurile erau drepte si puteam linistit sa merg dintr-un cap’ in altul al camerei. 

Aici la oras ametesc sa tot urmaresc sipcile alea mici de pe jos!
– in fiecare seara cand vin acasa trebuie sa scol din somn trei vecini pentru ca pe lift scrie „Numai pentru patru persoane!”


– Eu sunt cel mai napastuit. De fiecare data cand mi se facea sete acasa ma duceam la cismea si beam dupa pofta. Acum ma duc, trag de funie si pana sa pun gura la apa sa si termina si trebuie sa astept iar sa se umple galeata, iar trag de funie, dar tot asa patesc!
Concluzie:
„Numai moldovean la oras sa nu fii!

Stefan cel Mare statea si se uita la TV. Vine slujitorul sau Vasile si ii spune:
– Maria Ta! Maria Ta! Vin turcii!
– Cat sunt de mari?
– Apai sunt mici! Se vad in zare cam de-o schioapa!


– Lasa Vasile ca avem timp!
Vasile pleaca. Dupa un timp vine iarasi:
– Maria Ta! Maria Ta! Vin turcii!
– Cat sunt de mari?

– Au crescut copacel Maria Ta!
– Lasa, Vasile, ca avem timp!
Vasile pleaca. Dupa un timp vine tipand:
– Maria Ta! Maria Ta! Vin turcii!
– Cat sunt de mari?
– Cat mine, cat Maria Ta!…
– Atunci ia tunul si-i bubuie!
– Nu pot, Maria Ta, ca-i stiu de cand erau mici!