Maricica, o fată simplă de la țară, stătea pe prispa casei, admirând soarele de după-amiază când Vasile, vecinul ei, se apropie încet și se așeză lângă ea. După câteva momente de tăcere, timp în care el se juca cu un fir de iarbă, își adună curajul și îi spuse:
– Maricica, nu vrei să facem copii împreună?
Maricica, surprinsă de întrebare, dar și curioasă, îl privi atentă:
– Ba da, Vasile… dar să știi că eu nu prea știu cum se face treaba asta.
Vasile, zâmbind, o liniștește:
– Nu-i nimic, Maricico, îți arăt eu imediat. E ca și cum amesteci cu făcălețul într-un ceaun ca să faci mămăligă bună.
Entuziasmată și puțin confuză, Maricica acceptă să încerce. După vreo oră de „amestecat”, amândoi se trântiră obosiți pe pat, respirând greu. Maricica, cu un zâmbet larg pe față, îi spuse lui Vasile:
– A fost minunat, Vasile! Dar… unde e copilul? Că parcă trebuia să apară imediat…
Vasile, abia reușind să-și țină râsul, o privi cu căldură:
– Ei, Maricico, copilul trebuie să-l așteptăm încă nouă luni. Așa funcționează lucrurile.
Maricica, puțin dezamăgită, dar totuși curioasă, se ridică brusc în pat și întrebă nedumerită:
Citeste urmatorul banc pentru tine
Doi muncitori într-o fabrică, un bărbat și o femeie, se aflau într-o pauză de cafea și discutau despre cum ar putea să scape de o zi de muncă.
Ea, zâmbind complice, îi spune:
-Pot să-l fac pe șefu’ să-mi dea o zi liberă.
El, curios:
-Serios? Și cum faci asta?
Ea, sigură pe ea:
-O să vezi!
După câteva minute, femeia se urcă pe un scaun și apoi se agață de o grindă, atârnând cu capul în jos, ca și cum ar fi un liliac. Seful intră în cameră, surprins de spectacolul neobișnuit, și întreabă:
-Ce naiba faci acolo?
Ea, cu o voce calmă:
-Sunt un bec.
Șeful, vizibil confuz și îngrijorat, răspunde:
-Cred că ai muncit prea mult, Maria. Ia-ți ziua liberă și odihnește-te!
Femeia se dă jos, zâmbind satisfăcută, și începe să-și adune lucrurile. În timp ce se pregătea să plece, bărbatul își scoate și el halatul și își ia geanta. Șeful, surprins, îl întreabă:
-Dar tu unde crezi că pleci?
El, ridicând din umeri și păstrându-și calmul:
-Mă duc și eu acasă. Nu pot să lucrez pe întuneric!